în locul morții
și într-un fel sau în altul
vocea mea o să fie singurul vizitator
care o să îți umble prin cap
o să îți mângâie vulpea polară adormită în jurul gâtului
și din când în când o să îți înroșească numele
pe silabe

tu o să taci din poemul ăsta
silabele vor începe să prindă un strat gros de nepăsare
virgulele vor adormi pe masa din bucătărie
iar vulpea o să se trezească cu nevoia expresă
să își preschimbe obiceiurile
într-o propoziție din care
țâșnește îngrozitor
tăcerea