uneori pleci să vizitezi lumea din palmele mele

călare pe un cal grijuliu vopsit

să îndeplinească toate rigorile

unui automobil cu o frică de nedescris

în frunte

 

da

ești o femeie fabricată dimineața

trăită în numele meritocrației

iubită și petrecută duminici întregi

scurmând în ochi adâncimea privirilor noastre de bărbați

născuți la termen

să fim părăsiți

și numai uneori

râsul tău trage de lanțuri atât de tare

încât drumul se întoarce din drum

urlă ca un descreierat și leșină în el

tot asfaltul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*