aruncat în paharul acesta clar

așezat pe masa aceasta curată

căreia aproape că i se văd oasele curățate de atâția

guralivi feroce

întorși din coma indusă a jobului lor zilnic

 

tot ceea ce știu se termină aici în iadul acestei foi

coala asta suficient de stridentă să hărțuiască nebunește

toate cuvintele mele negre

foaia asta plină ochi de ecuații ale albului

de mângâieri discursuri și sex

bucătării și geometrii pătrate

scaune de lemn și cântece cumplite

femei neterminate și femei neconstruite

ghinion și frumusețe

închise în măgăria unui singur obraz

aici se termină totul și tot de aici începe

strigătul să se transforme în scorpie

scorpia într-o ușă

ușa să alunece într-un frigider lăudăros

lăudărosul să aibă un chip

chipul să se încrunte într-un metru cub de frig

plin și el de șuruburi și lucruri fixiste

de postere cu femei găurite în toate cele patru puncte cardinale

ale sexualității lor

oh și te rog să mă aduci aminte

doamnă și domnișoară atât cât mai trăiesc

cu un bec chior deasupra capului

cu o lumină obosită și necântată

căzută atât de jos încât

aproape s-a pierdut

în podeaua asta futută de un miliard

de pași

 

pentru că tot ceea ce știu se termină aici

în poemul acesta

cu termostat

 

 

Fotografie realizată cu Huawei P9