în palmele ei se adună iernile să țipe
aici nu există granițe iar gustul mamei din ea
este prea departe să supraviețuiască
unui frig asumat doar așasă mulțumească incredibilul
uneori o aud
stă cu ochii închiși în creierul meu
și tremură
probabil frigul ăla
adunat în palme atâția ani
a început să se descompună
într-o grămadă de frunze verzi