sunt un pătrat cu zile

în creierul meu amintirile au crize de personalitate
sunt bântuit de propriul trup și de tine
femeia cu sâni ușor de ciugulit
de buzele lacome ale celor închiși
într-un metru cub de neputință

stau și propovăduiesc culoarea pătratului
din mâinile mele sânge
din mâinile tale nuanțele roșului își fac de cap
până când nimeni nu mai știe
care pe care se adoră
de fapt
eu înmulțit cu doi tu
sau geometria din ce în ce mai dezbrăcată
a trupului tău de femeie la pătrat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*