și apoi să se transforme în statuile care împânzesc parcul

de chipuri

sincer nu știu dacă ai putea supraviețui în mine

pentru că atunci când nu sunt noapte

vin păsări ciudate să îmi hăituiască visele

cu aripile lor bolnave

iar atunci când mă prefac în zi

nu mai știu de unde să-mi apuc trupul meu de stradă

pur și simplu realizez ca nu mai încap în pantofi

ușile devin imposibile

ferestrele la fel

totul se transforma într-un mare mic

care nu mă încape

dar nici nu mă vrea

așa că hai dacă crezi că ai putea intra tiptil în mine

promit că te voi ajuta cumva

să mă trezești