strigă funia de frică în capul statuii

că ar vrea să simtă frigul fructului

rostogolindu-se în trup

ca un pod peste polul nord

strigă și din strigătul ei aș putea  da naștere

unui poem îmblânzit

sau unui cuvânt scuipat prin țeava puștii

strigă în palme mormântul unui alt mormânt

să aibă gură

să aibă tăcere

să aibă somnul atât de copt încât

bocitoarele vor veni mai repede să îl secere

până aproape

îi poți vedea sângele curgând

 

strigă doamnă strigă

în capul statuii un copil

strigă și din strigătul tău să curgă peste noi

fiare

colivii

și târziu

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*