cât auzi cu urechile

pentru că propozițiile își pierduseră decența

stăteau dezbrăcate în fața mea și râdeau în ritmul lor sfâșietor

în timp ce albul afișului de sub picioarele lor

picura la rândul său dezgustat

de aceste orori lingvistice

 

și atunci mi-am dat seama că orice nemișcare

o să se clatine la un moment dat

orice propoziție care și-a pierdut mințile

o să fie internată într-un manuscris de nebuni

și orice eu o să se piardă în alt eu

mai puțin evoluat

care acceptă să fie scris din orice

pe orice afiș

alb