să cernem din ochii noștri tot răul griului

care ne-a trăit în privire atât de mult

încât a prins rădăcini viciul pleoapei

de a rămâne închisă

 

să ne așezăm cumințenia pe ceasul morții

și din somnul nostru să ne nască o perdea de guri

dispuse să gândească pentru toată lumea

care așteaptă să devină suficient de târziu în sufragerie

pentru ca noi cei așezați

să ne transformăm indecent gesturile

în câini

 

să se facă dreptate în cuvântul ambulanță

au urlat nedrepții

nesocotitele

și curvele sintagmei