Constat cu stupoare cum politichia românească devine un mistreț galben ce se sprijină pe singurul picior care nu gândește, domnule, și mistrețul acesta galben adoră, așa din când în când, să se bălăcească în chestiunile de actualitate generate de absența totală a confiscărilor tuturor drepturilor de a fi. Ce paradox! Și în mocirla aia blana îi devine volubilă și îi conferă, aproape fără voie, un derapaj tragi-comic către hainele de toamnă în care toate zilele se sfârșesc bombănind. Dar odată îmbrăcat în hainele lui, nu știu, mistrețul galben ajunge la concluzia că nu poate umbla îmbrăcat așa pe stradă, chiar dacă se sprijină exact în piciorul care nu gândește. Prin urmare, cu anumite extremități, alege să se încălzească puțin în vermilion, mai ales până trece vremea rea, nedigerabilă, a stilisticii de mahala. Problema apare atunci când acest furazolidon umblător în singurul picior ușor scurt, care nu gândește, părăsește comodul roșu și conștientizează că răspunde la salut portocaliu. Atunci dă ordonanță de guvern mistrețesc, noaptea târziu, să fie suspendat iar totul. Și totul să trăiască online, și online-ului să-i fie asigurat transportul gratuit.
De asta, puțin sau mult, încep să înțeleg de ce Relu Murdărelu’se screme atât de mult să scape de ecoul devastator al problemelor de prostată cu care se confruntă. Pentru că niciun urlet astăzi, nu are voie să curgă roșu. Dar o face. Și atunci, peste care mască ar putea arunca piciorul ăla de mistreț care nu gândește?!