următoarele zile se decojesc din obișnuință

cel dintâi își reorganizează vlaga

și trage absurdități cu arcul

iar cel din urmă plouă cu nonșalanță peste aripa albă

în timp ce eu o îmbrățișez pe cea neagră

așa ca hai să ne osândim la tăcere

să ne auzim mormăitul gigantic din când în când

să ne vindem amintirile pe nimic

și cine știe câți din noi mai apucăm să ne adormim iubitele

înainte de plecare