nu iubito nu nu trebuie să te îndopi cu medicamentele prescrise de unul sau altul dornic să te vindece de mine în cazul acesta medicina nu cunoaște niciun tratament oamenii nu vor muri din cale afară caii se vor preschimba în câini și vor lătra tot felul de cântece bolnave despre viața mea îmbrăcată într-o […]
femeia din spatele meu a încetat rochia ei mârâia dintr-un colț în altul al patului și ca un bărbat subsol locuit ce sunt am tolănit în ea un film de acțiune apoi am așteptat enorm să tacă în mine toate organele
să sufle în lumânările aprinse la pervaz de mâinile unor copii obraznici iar apoi să lovească din senin în zâmbetele lor roase până la capăt de un secol îndopat cu pastile care nu regretă nimic din viitorul semeț al unui trecut îngropat într-un ocean de degete e un întuneric ca oricare altul pe care […]
Încă o zi trecută de pragul celor 24 de ore. În haosul balansului, sunt singura alternativă la naivitatea juvenilă a prietenilor mei javre. Titulatura de câine asumat nu mă prinde întotdeauna. De aici și jurnalul acesta inventar, al tatonărilor și exerciților de reflecție. Traseul ambițiilor formative a fost aproape întotdeauna stingherit din cauza fricii de […]
Astăzi am înflorit într-un deget. Nu mă crezi știu. La fel cum oamenii nu vor să creadă că și frunzele copacilor dospesc înainte să ajungă acasă în creangă. Iubirea la câini se întâmplă exclusiv prin împingere din patru labe în alte patru. Și nu este futut să ne înțelegem. Avem și noi 8 grame de […]
în pieptul doamnei a fost o inimă a unui poet dezgropat din fericirea lui de câteva etaje și adus să împroaște viul său ros până la rădăcină de cuvinte inimaginabile în carnea neînviată a femeii apoi a venit dumnezeul becurilor aprinse și s-a făcut o lumină de nedescris în ochii doamnei
E păcat ca un singur om să însemne atâta rău pentru atât de mulți oameni. Dar iată că latifundiarul a lovit din nou. Marele stăpân al creierelor, apa de ploaie, acidul sulfuric al diletantismului frustrat a venit să ucidă încă o dată pe cel ucis. Din categoria credincioșilor și din cea a necredincioșilor. Cu mic […]
catifeaua asta care urlă de sub tine cu glas de doamnă dar sexul tău e rigid sexul meu e un poem cumsecade așa că dacă o să te trezești cândva dorind să îmi faci ceva rău am să pictez un pește senin care o să te înghită
fără mutilări ale cearșafului absențe și zvârcoliri la marginea pielii oamenii care ajung să se obișnuiască cu versurile unui poet vor încerca să-l numească același în fiecare zi și asta nu dă bine așa că de acum voi scrie o poezie altfel care nu duce paharul la gură nu fumează nu se căsătorește și nu […]
Din acest motiv creierul meu de câine are toate atributele credinței infestate în el. Sunt o metaforă fără stăpân. Un lucru plin de sublimități necontenite. Un credincios ateu. Și atenție idiotule! Asta nu e o contradicție sau o asociere de termeni într-o câmpie a comparațiilor proaste. Sunt un credincios ateu la fel cum tu ești […]
care te așteaptă cu o lumină în brațe să curgă prin neutrul unui singur wat o perdea de becuri numai așa o femeie cum ești tu își lasă sentimentele dresate numai așa într-o gură de câine lătratul devine cel mai limpede gest de iubire așa că hai să îmi iei sângele în brațe hai […]
De la un timp toate dialogurile mele cu bucățile de pâine s-au transformat în lungi monologuri ale foamei. Nu aduc în discuție condiția mea de animal concret, nici animalul biologic, nici cel construit. Nu sunt o boală oportunistă pentru iubitorii de necuvântătoare. Nu presupun nici a zecea parte dintr-o definiție. Tot ceea ce aș putea […]
unor lucruri care nu spun aproape nimic doar ronțăie materialul încet în tandem chiar cu bătăile lor de inimă tapițeria somnului meu este din cel mai ieftin plastic orice ruptură se înlocuieste cu altcineva în formă de pește
îmbrăcați într-un fel de scenariu splendid alteori așteptăm imens o lacrimă să plouă cumva din numele copilului țipătul căderii în lume
de ce în inima ei orice piatră trăiește în cușca palmei care o aruncă într-un fel de camuflaj perfect dezechilibrat cu sentimentele celor zece degete dispuse să fugă oricând din pumnul unde stau în genunchi nici nu știu ce este mai primejdios întrebarea adresată pietrei sau răspunsul ei aruncat să ucidă pentru că palmele […]
tăia în carne viul plin de coșuri al nou-născutului și plângea numele rămas încă în burtă ca un subiect îmbrăcat în predicat ea conducea virgulele ieșite din stomacul meu să protesteze în strigătele femeii îndurerate după ce a spălat varul de pe spatele bărbatului ei împușcat avea ligamentele urletului tăiate și cu toate astea glasul […]
ce ghinion ce năpastă critică peste mâinile și picioarele noastre din care au crescut pantofii ca niște buruieni carnivore oh și ce jos a căzut cântecul nostru în ce mocirlă a notelor grave a învățat să înoate o curvă frumoasă la sfârșit rămâne doar o frumoasă cu trup o carne ușoară cu ușile deschise un […]
aruncat în paharul acesta clar așezat pe masa aceasta curată căreia aproape că i se văd oasele curățate de atâția guralivi feroce întorși din coma indusă a jobului lor zilnic tot ceea ce știu se termină aici în iadul acestei foi coala asta suficient de stridentă să hărțuiască nebunește toate cuvintele mele negre foaia […]
ruginit într-o bucată de metal care la un moment dat a traversat carnea cu un alai de țipete o noapte în care îmi spăl trupul de faimă și apoi devin tot mai mult tot mai îndrăgostit tot mai minut nu este doar o experiență zgomotoasă a gândurilor mele vorbite de toată lumea din tată în […]
încercau să plouă la marginea lopeții dar bătea atât de tare vântul în cartea asta despre senin încât am fost nevoit să dau dreptate păsării să tac înaintea gardului de sârmă ghimpată și să adâncesc groapa luciului cu aceeași normalitate a vieții cu aceeași normalitate a morții ce răsfoiește paginile cărții tot mai sus pe […]
Greaua moștenire a unui intelectual iresponsabil este propria lui conștiință. Un câine murdar ca și mine nu are nevoie de ea. Un câine mușcă, latră și dă din coadă. Doarme și se trezește la fel de câine. Dar un mânuitor de lanț ar trebui să își reducă neîntârziat handicapul care l-a condamnat la un rezidențiat […]
într-un autobuz am tăcut și din tăcerea mea s-a făcut o movilă de liniște și a venit o felină să își ascută ghearele în acest cerc prost elucidat în timp ce ea desena ferestre în culoarea aia nebună și invita călătorii să urce fără bilet într-o aventură prin cerul tavanului pictat și el până la […]
venit să îmi acopere inima cu uitare și numai după asta roșul din alb o să se risipească pe o foaie dictando ca un fel de trup Fotografie realizată cu HUAWEI P9
o să plouă înăuntrul trupului și apa aia imensă care se revarsă îmi va dilua sângele până se transformă în lacrimi și lacrimile alea vor atârna din cavă ca niște struguri copți în ochii copilului și vor începe curând să înflorească într-un cârd de fluturi care se repetă la nesfîrșit Fotografie realizată […]
ca și cum s-ar sinucide nu știe să vorbească fluturi doar lucruri palide care foşnesc însângerate la fereastră
Să-l obișnuim în locul nostru. Pentru că noi avem deja experiența gurilor cusute. băi și ce frumos ne frământa ea iubirea ce propoziții neînsemnate îi curgeau din sâni să alimenteze cisternele cu laptele pentru consum al celor doi copii miluiți câte numere îi țâșneau din gură și câte lacrimi nu ieșeau la numărătoare ohhh câtă […]
printr-un discurs strabic la capătul plin de smochine al unui dumnezeu care s-a împărtășit cu o casă ca și cum iarba acoperă tăcerea femeii până devine un teritoriu al nimănui pe care nu îl călărește nimeni nici măcar lacomul ăla sfânt închis în fruct până la ultima respirație
apoi își amestecă sângele cu mila bărbatului căzută dintr-o propoziție cuminte la marginea istoriei femeia este o casă în care se adăpostesc toate cuvintele masculine cu sau fără trup
lăsat să atârne la micul dejun al unui amurg bandajat până la gât de brațele prietenoase ale frânghiei să muști și din mușcătura ta să nu se îmbolnăvească nimeni de o resemnare jilavă unde nici măcar promisiunile unui viitor plin de dinți nu se vor întoarce vreodată suficient de ascuțite în fericirea ta […]
hainele vărgate imitau un anunț condamnat să fie spulberat de propria umbră a conturului mieunatul ei stăpânește sufrageria dar este o casă cu inimă unde animalul s-a rătăcit printre dinții mei de lapte Liniște! aici se țipă
