femeia care dă naștere
femeia pește
face off
tratat de echilibru
uneori te îngropi în culoare
chipuri
femeie născută
ieșirea din pustiu
nesomnul rațiunii
dezmembrarea
jumătatea lui c
arlechinul
ea și ea
dintre aceștia doar eu umblu
celălalt care așteaptă
renaștere
fuga din inimă
chemarea identității
ochi de femeie

într-o pasăre verticală

nu se întrece niciun cer să străbată simplitatea aici liniștea nu are volum este doar o chestie lichidă care tremură în buze setea dar într-un bărbat sângele așteaptă întotdeauna să curgă direct din cerul gurii spre înălțimea morții ca un fel de pasăre așa cred că ar trebui să trăim murind cel puțin de câteva […]

acest asurzitor oribil

unde vin doamnele de la început să adâncească mai mult gropile până le încape și pe ele cineva nu mă stăpânește este doar un surplus al puținului care încearcă să își potolească gloria de liniște o groapă imaculată crede doar în exemplele care o acoperă așa că iadul meu este îndepărtarea de tine dar ce […]

poemul cămășii de forță

între pulpele tale mi-am ascuns nepăsarea nopţile transcrise pe foi albe cu o jumătate de gură împărţirea scuipată din ochiul unei viziuni şi eram în al doisprezecelea arbore cu zilele uscate în vene zilnic ne arătam cu degetul unul pe celălalt în pielea murdară până într-o dimineaţă când ne-am surprins nechezând uşor

Poem ori doi!

da iubito ochiul tău pătează aerul atunci când apleacă din el tot căpruiul de care este în stare o privire căreia i s-a răpit întunericul de pe pleoape din cauza asta aici te îmbrățișez într-un poem atât de lung încât la sfârșitul lui nici nu îți mai aduci aminte câți ani au trecut din numele […]

revin

ca o nebunie revin să îți latru cuvântul meu să îți arăt genunchii orbiți de frumusețe și cuvântul care refuză să te iubească ca un câine   revin după ce mi-am pus sufletul în lanțurile copilului care plângea să ruginesc până la ruptură până la balonul de săpun suflat printr-o poartă de un bărbat care […]

sincer să fiu

nu am timp de urletele dulgherului care a săpat o groapă pe sub pielea lemnului pentru cei care se dezobișnuiesc ușor se se mai țină de mână nu am ceasuri de bătut în cuie sunt un viu de nimic un contratimp care devorează lumina până i se văd ferestrele în oase atât am liber în […]

uite

a venit noaptea să ne înghită într-un lung calvar dar în respirația ta nu mai este loc bucățile tale de pâine nu se mai transformă în cuvinte pur și simplu ești doar ziua care vine să ne jeneze în pantofi mersul   uite au venit alaiurile de vipere să se lase îmblânzite în ștreang au […]

ce vânăm astăzi?

o insulă! da? da! bun și unde este insula pe acest lac? aici sunt doar trestii și apă dulce domnule ei hai termină tu chiar nu auzi ce ne spune cochilia scoicii de femeie? acolo este dușmanul inamicul plebea de ucis acoloooo acolo vom trimite săbiile să ucidă trestia să interzică păsările din regat să […]