virtutea mea este o umbră printre triburile urletelor frigul îmi zboară pasărea într-un cuib de gheață și atunci râd și atunci cad și atunci îmi închid rânjetul până îl aud explodând într-un șir imens de urale am acoperiș deasupra acestei lacrimi am și maniere și frunze și verde și pași și tot e târziul acesta […]

într-un bărbat civilizat lasă-te pradă tuturor zvonurile cu gust de om și îngenunchează în tăcerea ta un amurg întreg de chipuri   eu voi deschide pieptul marionetei și îi voi spăla inima de riduri

lăsarea în urmă și dumnezeul de tablă pe unde se războiesc copiii suflând în cercuri hârtia care a învelit cândva jugularele semințelor în povestea de dragoste a ieșitului din trupul cojii   sunt un bărbat prielnic atunci când pe sub pielea mea se adună intersecțiile să vomite plebea malurilor și cuvintelor lor frumos aranjate printre […]

ca o eșarfă roșie și nu mai râdea nimeni atât cât i-ar fi trebuit să se ridice și să umble ea este o femeie ușor de folosit de întors pe deget de rugat înaintea sexului să lămurească pe toată lumea cu iubirea ei ghemuită dar eu am picurat o dată de două ori lașitatea mea […]

cum se rostogolesc spre ana care spăla ciorapii iubitului ei mort o altă seară în care îmi las tâmplele și umbra prea întristate într-o încăpere din acest poem vino și linge-mi noaptea din obraji femeie vino și aprinde lumina în acest păcat de unde și eu și tu și iadul alcătuim un singur oraș unde […]

cum râd în spatele biciuit al cerului gurii

care a învățat restul mâinii să aibă identitate înseamnă că acolo undeva înăuntrul tău există un alt om care a săpat o groapă imensă în subsoara peștelui pentru a-și ascunde crima cât mai departe de cercurile constrictoare ale rugăminții și tocmai această îngropăciune asurzitoare în perfecțiunea beznei șterge obrajii până se văd oasele conștiinței zâmbind […]

iar toate minutele care ți-au mai rămas să prindă aripi

o să ne prăbușim leii într-un scâncet o să ne acoperim gemetele cu frunze și vom aștepta (de aceea sub pleoape strâng până la sânge placenta și de durere plouă în oglinzi) probabil sunt jumătatea neputincioasă a haitei care vânează întemeierea unor zile interzise pe sub întuneric iar tu ești femeia în care s-a sinucis […]

recompune din aduceri aminte laptele mamei dar cine trebuia să înțeleagă a înțeles de mult că bărbații care își amintesc nu sunt nimic altceva decât un lung șir de fundaluri și incizii la granița dintre ironie și hazard pentru care nu merită să îți obosești genunchii cu rugăminți un astfel de bărbat nu are escale […]

pentru că tăcerea mea este un bulgăre de pământ aruncat în gura copilului  

dornic să-și acopere tâmplele până la inimă dar tu dormeai închisă între cei patru pereți ai pleoapei și nu auzeai nimic din greșelile mele

venea în capul păpușii să își potolească zilele eu doar intram pe sub pielea ta ca o adunătură tandră dornică să-și vândă somnul fără cuvinte și doamne ce liniște erai iubito în mintea mea

deșurubat până mi se vad oasele orașelor de sub piele închis și deschis interpretat și prescris tuturor doamnelor dornice să se aventureze în venele înroșite de furie iubit pe furiș fumat și stins în capul scrumierei mă las zdrobit în sufletul tău în cuvântul tău în pasul tău măturat de furtună și realizez ce viu […]

ca și un dumnezeu în sângele lui beat nu înseamnă că exiști între viață și poezie sau că ai venit să cultivi nebunul din tine cu sintagma nebuniei ci presupune demersul dintre un fel de tu al tuturor și labirintul vinului în care zilnic spui tatăl nostru este mama noastră care s-a aplecat să își […]

adică un loc unde se adună micimile să își spele rufele de mușcăturile câinilor aici jumătatea cea mai feroce dintr-o jumătate este o gură de pisică care mi-a intrat în gură să își pună capăt somnului sau o țigară aprinsă și aruncată neglijent peste câteva resturi inflamabile dintr-o ceartă aici toate zgomotele vin să își […]

în locul morții și într-un fel sau în altul vocea mea o să fie singurul vizitator care o să îți umble prin cap o să îți mângâie vulpea polară adormită în jurul gâtului și din când în când o să îți înroșească numele pe silabe tu o să taci din poemul ăsta silabele vor începe […]

există femei frumoase care își plimbă victoriile din dragoste lucruri intacte ce se lasă savurate până la vulgaritate de cuvintele bărbat smulse cu dinții din carnea unei cetăți și eu cel care a îmblânzit coastele evei      

de murit în brațele tale

cum este să stai ore în șir sub un obraz din care a izbucnit roșul în tot felul de sentințe pentru uluirea noastră ce refuză să existe numai și numai din dragoste   dar maria știa foarte bine că mai are ceva trup la dispoziție peste care bărbații vor trece aproape întotdeauna cu vederea știa […]

bâlbâite de durere ale florilor carnivore mă simt așa într-un fel de viață care acoperă trupul cu o sfială de nedescris pur și simplu realizez că viața ta este mai tânără decât principiile mele obișnuite să învețe pe de rost toate subteranele răului și în momentul când devin conștient de asta din ochiul meu scapă […]

cu apă rece nu mă uita sunt vocea din capul tău care aplaudă depărtarea așa că dacă vrei să cobori atât de mult încât să nu îți mai recunoști degetele de la picioare te rog coboară coboară până când sângele începe să te înjure ca un diavol închis între cei patru pereți ai venei coboară […]