ai nevoie de încă o gură de aer pe lângă cea trasă deja în piept ca să duci până la capăt definiția cel puțin provizorie a unei dureri atroce   așa vei putea să cântărești căpruiul dezlipit dintr-un iris albastru să numeri toate moleculele de dioxid de carbon expirate la sfârșitul înnegrit al mânecii care […]

așa că poți scrie din trupul meu un suflet și din sufletul meu o carne însă te avertizez dacă deschizi toți nasturii care îmi păstrează pleoapele lucide nu o să descoperi nimic privirea mi-a alunecat de mult în praful podelei unde a fost măcelărită de pași ceea ce ai în pântecele tău este doar un […]

pentru că sunt un poem sacadat al focurilor de tabără normalitatea versurilor mele seamănă leit cu cea a oamenilor care vin să îl pipăie să îl adulmece să îl fotografieze ca și cum ar fi ceva de necrezut care se scrie singur în zgomotul general al pașilor sunt prima și a doua zi din toate […]

întreaga sinteză a zilei zidită spre centrul pământului ca o pacoste și pentru că din sfârcurile ei picura încă urletul laptelui am decis să construiesc în picioarele fotoliului de unde se întâmplau toate relele un fel de arc de triumf care să zdrobească umbra acestui somn de coșmar atunci Clarisse a început să citească cu […]

sincer să fiu nu știu ce faceți voi atunci când vreți să faceți dar în lumină eu risc întunericul și florile în cruce se prescriu unui țel mult mai mare decât cele unsprezece guri ale furiei pe care tot voi le prefaceți într-o pudră a mângâierii

corăbii lihnite de foame își devorează mateloții închiși în frânghii tu ștergi beregata lamei cu un tricou ud și strigi să se oprească nimicul din nimic dar aici e un loc de groază unde frunzele defilează pe străzi cu verdele în flăcări naufragiile se pornesc nebunește să plouă cu vii și morți lumânările cad aprinse […]

prin sângele tău care picura ca un viciu în spatele ușii atinse de moarte un cântec mișto se tolănise la intrarea în cerc tu te recomandai îngeroaică iar eu ștergeam cuvintele voastre pierdute cu o cârpă aproape udă din calendar dar zilnic îți tai bandajele și ceri apă mașinilor de pompieri care trec prin același […]

pentru că am ales să fiu comunistul autohton dornic să zguduie cuiul crescut de jur împrejurul cărnii mai ales că mă rog prea puțin și rugăciunile mele sunt prea mici să învețe credința că adevărul este aici printre noi și nu sus printre ei de acolo ești doar privit ca un fel de jumătate care […]

al locuinței unde eu înfruntam galbenul ca un soldat spartan moartea venea uneori și râdea

că materialul tulbure din care sunt alcătuite etajele s-a săturat atât de mult de urcările și coborârile mele încât a început să mă privească cu ură   (până în acel moment credeam că toate lucrurile sunt construite să tacă și să dureze)   dar lumina a fost întotdeauna generoasă cu zidurile căzute la fel cum […]

presupune un curaj kamikaze din partea ta mai ales că tu nu ai iubit niciodată ferocitatea ierbii și nici nu ți-ai ascuns numele de frică ai trăit pur și simplu prin mințile oamenilor fără chirie iar când ai plecat în sfârșit le-ai spart serviciile de porțelan pentru că cioburile lăsate în urmă aduc întotdeauna noroc […]

nu mai poate omul să își suflece ceasurile în ceafă de gura lor plină   sunt atât de zilnic încât îmi vine să vomit 1001 poeme despre copilăria mea cu robinete înjurături și noapte   dar presimt că odată și odată lucrurile se vor descoase singure până dezvăluie mâna care a dat voie pungii să […]

în sus și în jos de o propoziție venită din gura unui șef de trib care se mai joacă încă cu sticla colorată   apoi lucrurile vor sta o vreme ascunse printre iluziile libere ale sticlei care a scufundat icebergul într-un gât enorm de balenă eu mă voi închipui poetul care a stins toată lumina […]

genunchii mei au îmbătrânit mai groaznic decât mine așa că foarte ușor aș putea să-mi învinovățesc pielea că nu a reușit să își vindece sângele de sub ea chiar să plec departe de bâlbâielile robinetelor din bucătărie într-un imaculat feroce unde să mă las izbăvit   dar cum îți permiți să vrei atâtea tocmai tu […]

capabilă să ajungă din urmă credința că până la urmă toți suntem un război și o pace cu pumnii strânși   dar vezi tu dragostea mea cum ne întârzie tinerețea din vizita noastră împotriva lumii?   nu o să vorbesc niciodată mai sus decât vârful turn al unei propoziții lasată de un dumnezeu oarecare pe […]

nu presupune revenirea la inundația credinței dacă ar fi așa multe viituri și-ar face apariția într-un pătrat reevaluat să posede patriotismul crucii aici este mai mult o trecere în revistă a unui coridor de la demisol pe unde trec femei scandinave dezbrăcate urmărite de chiriași fanatici și peste toate aceste inerențe puse pe fugă adevărata […]

te aud cum înghiți în sec ceva nu știu exact ce și tocmai din cauza asta te privesc atent gâtul tău subțire ca o scrisoare de adio încearcă să potolească gelozia esofagului de a se arunca afară în o mie de cuvinte lipicioase și abia în acea clipă am realizat că tu ești femeia unui […]

nu mai știu exact care dintre ele a venit să-mi spele trecutul și prezentul de praf dar fiind o excelentă gospodină a spălat chiar și farfuriile murdare înjurăturile de demult a adunat cioburile bețiilor vechi ba mai mult a împins ferestrele din calea urletelor mele a dat cu mopul prin sârma ghimpată a nebuniei care […]

înseamnă că acolo pe undeva încă mai sunt eu partea aia absolut unică a nodului de cravată închis în gât și purtat numai la ocazii speciale când ceilalți trebuie să recunoască un bărbat care se plimbă prin orașul lui spălat pe dinți

a încercat să mă violeze într-un colț al casei unde aproape întotdeauna e mai noapte ca de obicei desigur că din țipetele mele ai putea scrie un roman horror așa că da am scăpat ori a fugit ăla crezând că s-a pornit alarma care învelește oasele cum adică domnule ce făceam cu mâinile sunt o […]

pentru că sunt un cetățean ușor anticipabil și din acest motiv nici hainele nici mănușile nici jobenul nu pot acoperi domnul din mine gesturile mele impecabile supraviețuiesc doar în mediul online pentru că locul acesta este un fel de palton alcătuit din miliarde de biți care pot atinge oricând nimicul printr-un simplu Ctrl-delete   cu […]

Pentru că am fost dresat din naștere să am o retorică previzibilă. Comparația nu are număr de inventar și cu toate astea se creionează suprarealist într-o gândire obosită să fie obosită. Dar teoria punctelor ușor absente, a limbajelor de lemn, a momentelor laconice ne arată o iubire bine creionată a virilității din partea vorbitorului marionetă. […]

cât de stupid se împământenesc picioarele incredibil de lungi ale femeii tale și cred că numai și numai din cauza asta reîncepi să îți spui că fericirea ta este un câine lup iar fericirea ei are tocurile decapitate pentru că orice dragoste este în fond o neputincioasă vărsare de icre dar momentul ăsta atroce în […]