o perdea de ochi mă orbește cu viziunea ei

despre destinul furnicilor de a gândi mișcarea

care trece prin fața uimită a unui bărbat

ce a înghițit dantela iubitei lui

la micul dejun

 

și ce poate fi mai frumos dintr-o groapă

unde realitatea se ceartă din imaginație?

 

eu cred că te atinge chiar mai mult decât mirarea lui francois

rinocerul dăruit de dali

unui tablou dezbrăcat de femeie

cred sincer că viața este o scrisoare

scrisă pe spatele gol al unei lovituri de bici

 

dacă ar fi altfel

trupurile noastre s-ar plictisi să mai fie simple purtătoare

de atitudini instigatoare

ar rămâne închistate în caravanele de urlete

ale celor prinși înăuntrul acidului care

macină divinul până la oase

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*