noaptea tac și dormi înfiptă în credința ta
învelită într-un tifon
ca o mireasă dezbrăcată pe un altar de rugăciune
doamnă
din mine începe pământul să te țină în brațe
din mine putrezește pustiul
din mine și numai din mine
se ridică hoardele gândacilor să urle
din viitor tot trecutul
așa că profită de ziua asta când
sunt și nu sunt
eu însumi
vino și dă foc tăcerii mele doamnă
vino și aruncă sare peste viața mea care te scuipă în obraz
atât de obscen
vino doamnă
te aștept aici
desculț
ACEST PARAGRAF SCOATE IN EVIDENTA, TRANSFORMAREA METAFIZICA A OMULUI CAND MOARE PE ZI CE TRECE, ODATA CU EXPERIENTELE SI EVOLUTIILE ANILOR, NE NASTEM GOI DE VII MURIBUNZI, PRIN COPII SI MURIM COPII, NEANVATATI, FIINDCA STIM CA NU STIM NIMIC…….