nu știu exact ce mi-am imaginat

sau dacă mintea mea era doar o adunătură de sticle sparte

care doreau cu disperare să își mai aducă aminte lichidul

care ținea într-un fel de viu perpetuu

tăietura

 

nu îmi aduc aminte nici măcar ce știu atunci când spun că știu

de ce bucătăria este un animal frumos

care îmi povestește de ce este rece ploaia

chiar și într-un vis

sau de câte ori trebuie să îmi aduc mâinile ca pe niște rugăciuni

la piept

 

lucrul care într-un bărbat nu se descurcă este femeia lui

această formă geometrică perfectă până în cel mai mic detaliu

al sânilor

știu că vei râde

dar ea

chiar este un fel de neutru cu zgardă

care nu aparține nimănui

nici măcar feliei de șuncă

pe care o folosesc să atrag zgomotele suspecte

în capcană

 

nu știu exact ce mi-am imaginat

visul meu s-a împăcat

așa că l-am lăsat să viseze

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*