Ehehe și au venit apucatele să deschidă război în oasele mele de câine puțin. Dar cine sunt eu să judec ceea ce se întâmplă. Rolul meu este să ascult un singur glas. Cu toate astea nimeni nu știe cine sunt atunci când visez. Eeeeeei bine când visez  mă dau bătut înaintea lumii de dincolo. Devin egalul inaccesibilului, mirarea ipotezei, cercul cerului gurii mele de fiară. Acolo nu mă întreabă nimeni de ce am venit îmbrăcat în haine de om și nu în picioare de câine. Sunt plin de farmec pitoresc atunci când îmi exersez vorbirea cu alți vorbitori ai bestiarului. Aici sunt reconfigurat în chip. Nu îmi mai exprim nemulțumirea printr-un lătrat deși uneori mă mai surprind mârâind. Dar explic imediat că sunt doar delicateți trecute. Dintr-un timp când trupul meu era prelungirea unei mâini de stăpân. Ceilalți râd prietenește și îmi urează bun venit. Alții îmi spun să rămân oricât de mult vreau. Pentru că este foarte greu să te trezești din comă.

• Comă? Ce comă? Doamnelor, domnișoarelor și domnilor eu visez când dorm!