Da. Suntem puțini într-o mulțime. Lumea dansează în jurul nostru, un fel de mult capabil să răstoarne nemișcarea din interior. Este de bine acest rău care se prefigurează la orizont? Eu, câinele ar trebui să mă bucur printr-un lung schelălăit, că vine ceea ce promite de atâta timp că vine? Schimbările de proporții biblice nu au fost niciodată rezultatul unei strângeri de mână. Voi credeți că un lătrat la lună, echilibrează fluxul și refluxul universului general valabil, în care fiecare dintre noi așteptăm noaptea doar pentru a merge la culcare?! O nemulțumire schimbată pe o altă nemulțumire, nu rezolvă nimic. Doar suspendă legătura dintre conjuncturi. Într-un câine, simțul onoarei aparține în totalitate stăpânului său.

• Tu sugerezi că ar trebui să ne lăsăm de oameni?
• Eu nu sugerez nimic. Sunt doar o voce închisă într-un corp de câine!