pe unde curgeau oamenii spre joburile lor de hârtie

era spre luni

prin urmare oamenii nu mai purtau perdele în loc de bărbi

aveau mătăniile legate în fruct

ca niște lanțuri coapte

dar nu îi deranja zornăitul metalului neprelucrat

de privirile încinse ale celor care urăsc

pur și simplu continuau neabătuți să umble de la unul la celălalt

joburile lor ajunseseră reciclabile

mărunțite și transformate în ziare de scandal

care anunțau în fiecare zi

din cine plouă cel mai mult

 

ah și ce sindrom de persecuție minunat aveam în minte

ce singurătate obscenă a început să mă stăpânească

și să mă invite să deschid larg

gura înjurăturii

 

bărbate teme-te de tine însuți