mă înec într-o baltă de zdrențe care mustesc de frică

și de sub umbrelă

tu vii și bați de trei ori din palme

faci focul de jur împrejurul morții

îmi aprinzi o țigară

apoi mâncăm împreună o felie de pâine umedă

 

cineva ne ciocănește ca și cum am fi uși

și ne întreabă ceva stupid

de ce pisicile când torc

nu lasă în urma lor niciun obiect de îmbrăcăminte?

 

doamne iubito

nici nu ai idee câți nebuni trec strada

cu astfel de întrebări

dar numai tu înțelegi că balta asta unde vii să mă hrănești

nu are nici uși pe unde să ieși

nici ferestre prin care să te privești

ca pe un lucru

cert

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*