până țâșnește laptele precaut și zâmbetul dornic să-mi spargă timpanul

de atâta fericire care se repetă

ca un

nu știu

nu vreau

nu accept de mai multe ori

plăcerea deschiderii tale într-o sfâșietoare orbire

 

ah și ce frumoasă ești atunci când plângi

și din lacrimile tale îmi potolesc setea după o noapte de beție

ce clătinare enormă te-a obligat să-ți pierzi trupul

în mâinile mele îngrozitoare de animal prăpădit

 

așa că iubito

doar uită robinetul deschis

să curgă tot zâmbetul laptelui

în buzunarul meu rânjit

de la piept