încălțau dragostea în pantofi cu cioc ascuțit

defilau printre dinții infectați ai pieptănului

și incendiau ziua de miercuri până la roșul arsurii

transformată în grădină de lucruri rare

pentru cei mai puțini sufletiști dintre noi

 

dar eu nu am ascultat niciodată anunțurile căzute din pălăriile oamenilor

care treceau în drum spre vitrinele cu dulciuri

nu am privit niciodată prea mult la întrebarea care a cariat un măr

până i-a curs din sămânță

toată lumina aia călduroasă de fruct păcătos

eram doar de azi pe ieri

un fel de bărbat încruntat

în batistă