în secolul al patrusprezecelea dintr-un dicționar de năravuri proaste

eu reprezentam semnul de carte împins la sacrificiu

prin corespondență

 

mai exact

eram un fel de animal îmblânit cu virgulele liane

înnodate deasupra capului ca un fel de cercuri

pentru sfinți

și trimis de înalții profeți ai somnului

să le desprind viscolul din spatele pleoapelor

tuturor celor rezemați în tatuaje

sau părăsiți

 

și zi de zi întindeam la uscat întrebările păsărilor

de a zbura sau a nu zbura

din mințile oamenilor colivii

rămași și ei într-un fel captivi

în cămășile de forță

zi de zi îmi curățam armele de cuvinte și sânge închegat

și tot alte ploi răstălmăcite-n păsări

mă coborau cuvânt în bernă

ca pe un steag

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*