sub directa supraveghere a iubitei mele

care mestecă orbit și intitulează baloane

realizez că sunt mai mult decât un lanț de celule prinse într-un fermoar

care defilează ruginit înainte și înapoi

de momentul gâdilat de patimi al viitoarei mele aruncări

într-o clipă fără căpătâi

 

 

dar roșul din ochiul nedormit urcă la cer

de două ori pe săptămână

frigul din privirea lui se împarte egal tuturor

celor care visează că într-o zi își vor închide pleoapele

pentru a se proteja de beznă

cu propriul lor întuneric

și atunci îmi spun: crede în ora de catifea

strigată de un animal sub acoperire

în urechea ta

crede și nu te lăsa cercetat

dă afară din tine dumnezeii care nu vor să se îmbrace în hainele tale

de ateu

scoate tăișul și deschide o cale prin turma asta de fricoși

care nu se mai opresc

să te părăsească

 

apoi să numeri ziduri de femei goale

care la rândul lor numără împreună cu tine

mestecă gumă orbit și lansează baloane în prăpastia

unde eu vin în fiecare zi să mă vindec

de numărat

și realizez că sunt un bărbat nemaipomenit

înconjurat de femei care mestecă și înălțime

și umeri și glume

iar în secunda aia îmi dau seama că am sprâncenele pictate în culorile războinice

ale unei stări de război

peste care nu pot nici să spun pace

nici să mor