în deplina cumințenie a trotuarului

Publicat pe de Daniel Dăian

sunt doar o noapte
ruptă în bucăți de o iubită geloasă
iar atunci când nu se mai poate
să interpretez liniștea dintr-o bancă de lemn
decid să nu îmi mai rostesc numele
niciodată

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA

*