în carnea ei se adună haitele să latre

oasele care urmează
să le potolească foamea

în mine însă
nu a mai rămas nimeni de câteva zile
doar ecoul plin de noroi
peste care nimeni nu își întinde zâmbetul
lacrimile
sau iubirea străină a unghiilor

așa am realizat de ce în carnea ei toți suntem străini
de câinii care vin să își latre urma
și absolut nimeni din camera asta ieftină
unde ar trebui să ne prăbușim de iubire
nu își dorește foarte mult
să cunoască pasărea mutilată din capul meu
care a venit și ea aici
să fugă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*