ca niște oameni normali ce suntem

sau spune orice vrei tu

pentru că ai gura ușor sfârșită și genele puse

în așa fel încât

să acopere patru bărbați

dintr-un clipit

 

dar ce răcoare se zbate sub pleoapa ta

chemând în cor insectele să se așeze la cină

ce noapte ne-ai dăruit cu strigătele tale care parcă

dădeau naștere unui câine

da știu sunt amuzant când îți spun pe nume

dar vezi tu

în mine nu mai sare nimeni în picioare

nu mai sună ceasul

nu se mai face dimineață

nu mai plouă așa cum ploua apa în tinerețea ei

acum dragostea mea

totul plouă la televizor

acolo au aruncat zgomotul pentru nimic

picioarele mele

ceasurile

chiar și pe tine te-au înghesuit în cutia aia plină de imagini

sperând că te vei obișnui cu statutul de vedetă mare

închisă într-un televizor mic

 

dar tâmpiții nu înțeleg

că nu poți ține foarte mult timp în lanțuri

capriciile unei femei