să mă tăvălesc în obrajii tăi ca un bărbat în călduri

iar pe tine să te scoată din minți tot acest fierbinte

care îți rupe geamătul în două anotimpuri

sau în două jumătăți

 

o jumătate albă

și o jumătate vrabie

pe unde țin morțiș verile să treacă atât de dezbrăcate

încât le poți vedea înăuntru

toracele copt

 

ah femeie din glasul tău aș ridica o casă de nebuni la viață

și nimeni vreodată nu m-ar întreba

de ce din tine un alt tu

nu mai are

niciun apus de spus