cuvintele îi sunt un fel neterminat

al morții

și ce blindaje o visează dezbrăcată

în spatele dinților de lapte

ai rupturii

exilul absenței îi aruncă toate gemetele

către nimicul pierdut al rănii de unde plouă

păsările roșii

doar cu o respirație de fracturi și pete

în gura spartă a umbrei

îi mai pasă