către adânci bătrâneți

și din tot potopul acestor luni curgătoare

eu nu mai împlinesc niciun cuvânt

dar din trupul ei nu mă sperie nimeni

pentru că sunt doar cel care acoperă inima cu umbră

biciuitorul de suflete

și linia care desparte o stradă de mâna stângă întinsă

să surprindă orice rugăminte aruncată în gol

de un om bogat în rugăminți

 

dacă aș mai învia încă o dată

aș vrea să mă numești statuie

să vii în mine

și să locuiești