ce ghinion
ce năpastă critică peste mâinile
și picioarele noastre
din care au crescut pantofii
ca niște buruieni carnivore
oh și ce jos a căzut cântecul nostru
în ce mocirlă a notelor grave a învățat să înoate
o curvă frumoasă la sfârșit
rămâne doar o frumoasă cu trup
o carne ușoară cu ușile deschise
un obiect care învață pe toată lumea
cum este să te îneci în plânsul rămas
după iubit
așa că lasă toate prostiile și închide ochii manechinului
cu o zi de frig