Ca un detaliu al banalului excelent prelucrat să pară copleșitor, creatura care dă titlul exprimării contrastante ,,despre” și ,,pentru că” nu are la bază un fundament clădit din pensulație. Manipulator consacrat, expresiv și nedisimulat de corporalitatea cuvintelor cheie aruncate în stânga și dreapta tușelor care îi ascultă îngăduitori cromatica pestriț- gramaticală, promisionistul/ – ista propune, […]
Arta care separă exercițiul de inevitabil nu posedă o anatomie a imaginației. Trupul, cu mecanica lui vie, renunță după o vreme să-și mai prelucreze experiențele obiectiv. Un motiv nud nu este obișnuit cu adevărul propriu – zis, ci cu adevărul înjumătățit și îmbogățit mai apoi cu articulații și elemente ispititoare. În lumea acestor mecanici costisitoare, […]
și-a condensat silueta lui ideală până a devenit un fel de rai al fizionomiei căzute în limită dar asta e doar o iluzie sau un limbaj căruia îi tremură toată liniștea de până acum în general recele nu este exact așa cum credem un fel de sobru ordonat ci mai degrabă o putere înăuntrul căreia […]
Uneori, chiar și entuziasmul se joacă cu chibriturile. Când suferi de tăcere, înveți să ai răbdare. Nu știu dacă așteptarea este o caracteristică contemporană sau mai mult o ipostază stilistic distinctă de această epocă meridională, cu accentul pus pe medievala crimă. Toate clipele s-au transformat în bucăți de cârpe murdare. Le folosesc sanitarii să șteargă […]
cuvintele îi sunt un fel neterminat al morții și ce blindaje o visează dezbrăcată în spatele dinților de lapte ai rupturii exilul absenței îi aruncă toate gemetele către nimicul pierdut al rănii de unde plouă păsările roșii doar cu o respirație de fracturi și pete în gura spartă a umbrei îi mai pasă
Fâșii însângerate, atârnând cu o încruntare nepământeană, plasma picurând, amestecată cu sângele călduț, îngrozitor de vâscos, noroiul ăla mizerabil care urla din rănile deschise până sub șubredul scaun cu rotile. În balta de frică, urină și fecale, alături de privirile pline de lacrimi ale sanitarilor. Ei au înțeles. Chiar din clipa aia acoperită de urletele câmpului, trecut prin mașina […]
își duc categoric algocalminul groapă la pieptul viului îmbrăcat solemn în hainele lui de mort dar nu e nici noiembrie nici toamnă în amintirile mele încăpătoare pentru care am decupat zeci de martiri doar pentru a-mi permite o libertate mult mai mare a ridicolului nici nu știu ce e mai exact un vin dărâmat peste […]
somnul meu se prăbușește fără să impresioneze pe nimeni lângă balta libidoului trasă în mop de o mascată îmbrăcată în verde și culmea e că nimeni nu întârzie din calea acestui și un sfert minutele se ridică în picioare să fie spălate sau aruncate nepotrivit la un colț dacă s-au înmulțit prea mult ocupă spațiu […]
dar normalul mereu are crize de începător spun madamele cu manierele bine coapte pentru că este de mai multe feluri și nu are întotdeauna cerneală în locul unor picioare frumoase pe de altă parte nu are nicio importanță dacă mă simt mai sus decât găurile mărunte sunt un fel de posibil împletindu-se imposibil (amestecat parcă) […]
Dialogul este doar o virgulă tunel printre silabele cu picioare lungi ale damelor care se apropie să devină un monolog subțire de dantelă. Coastele mele proaspăt ieșite în decor ca niște vâsle osândite să fugă prin lichid. (Mărturii ale sunetului prins în colivie.) Când mă gândesc la amploarea acestei enormități aproape că aș vrea să […]
Din vocea lui Robespierre am învățat prima dată că sângele numai atunci când este tăiat curge lipsit de respect prin cerul gurii. Desigur la prima vedere pare un nonsens. Dar adevărata explicație a unei picături nu cunoaște reședința păcatului. Când penibilul se transformă într-o cină iar brațele lichide ale partenerei tale devin înghițitură după înghițitură […]
Dacă cineva ar avea ambiția să interzică rarul curaj indescifrabil lipsit de orice urmă de bâlbâieli semețe deținut de mine sofistul cu tupeu ce frumos ar fi. Dar la noi prudența este o nebuloasă în care naufragiază orice fel de urmă a unei priorități. Din cauza asta de cele mai multe ori prefer să adopt […]
gândurile mele sunt niște substanțe stupefiante pentru că generează pandemii poetice și bucăți de lacrimi în ochii femeilor dar dacă ții în brațe suficient de mult o bucată de apă după un timp din ea crește un candelabru al stării verticale precursor al viitoarei catedrale instaurată ca o boală în capul femeii și exact în […]
după somn am trecut la semințe am mușcat dintr-o propoziție tot dulcele și tot mai viu și tot mai viu și tot mai incoerent am început să zgârii cu unghiile o pălărie într-un fluture și tot mai multe pălării au început să vină să îmi roage unghiile să se preschimbe în pisicile care de plictiseală […]
etaje și ferestre în spatele cărora ai putea locui un trup miraculos de vineri seara apoi cu mâinile tale mici ai putea stoarce suspinele căzute pe trotuar din biscuiții copilului și ușor ușor vei modela un alt trup care plânge și trece dar așa cum se întâmplă în capela acestui oraș care te sugrumă cu […]
Vine o vreme când vârsta începe să își bată joc de tine. În cazul meu sunt mai multe constante. Începând cu lumina zilei și sfârșind într-o propoziție găunoasă. Pentru că sunt un împătimit al literelor înșirate pe latitudinea corectă a bobului de orez. Mai exact aparțin unui teritoriu unde virgulele și ecuațiile subiectului închis în […]
și a mai început o zi să treacă după ce și-a făcut poftele cu mine lipsitul și prea-lipsitul de păcat tot ceea ce am făcut astăzi a fost să număr enumăr și trecut prin revistă melancolica stare de doi plus una la pătratul sângeros care generează efectul și cauza deselor mele căderi controlate pe care […]
îmi spun bună dimineața dumnezeu s-a oprit! ca un ceas mecanic care nu a mai făcut parte din obiectul preocupărilor unei mâini și imediat după ce îmi repet această metaforă- rugăciune din creierul meu încep să curgă lacrimi din lacrimi o baltă din baltă un pește din pește un singur dinte crescut în față ca […]
Da și nu. De aici încep și se sfârșesc toate limbile pământului. Acesta este raiul și infernul raiului. Momentul sublim de unde eu descresc până ajung un punct așezat la capătul unei propoziții moarte. Treiul nefiresc transformat în lumânare sau de ce nu o enormă dorință a lui unu de a intra în 3. Perversiunea […]
De foarte multe ori plec cu literă mare în picioare. Ca și cum aș vrea să îndeplinesc o sumedenie de roluri cu ventuze și cântece. Probabil tocmai felul ăsta al meu de a fi atrage insectele. Vin în mine sau deasupra mea să își spele mușcăturile murdare. Măi și dacă m-aș alinia măcar la ideea […]
care a dat naștere mamei și a îmbăiat frica ei de plecare doar scuturând din cap și doamne nu ai idee ce îngrozit este omul care simte moartea privită de altcineva nimeni nu cred că a vazut cum arată nemurirea cum se spală pe mâini zeii și hainele albe la piept ale fugilor din colivii […]
și timpul trecea atât de tare încât îl simțeam cum mă lovea în obraji ca un val de aer rece pe care nu îl puteam nici pune la punct nici apostrofa cu injurii câinești nici îndepărta cu mâinile (cred că cei șapte ani de acasă țineau în lesă animalul din mine) dar wtf câteodată […]
ai nevoie de încă o gură de aer pe lângă cea trasă deja în piept ca să duci până la capăt definiția cel puțin provizorie a unei dureri atroce așa vei putea să cântărești căpruiul dezlipit dintr-un iris albastru să numeri toate moleculele de dioxid de carbon expirate la sfârșitul înnegrit al mânecii care […]
așa că poți scrie din trupul meu un suflet și din sufletul meu o carne însă te avertizez dacă deschizi toți nasturii care îmi păstrează pleoapele lucide nu o să descoperi nimic privirea mi-a alunecat de mult în praful podelei unde a fost măcelărită de pași ceea ce ai în pântecele tău este doar un […]
pentru că sunt un poem sacadat al focurilor de tabără normalitatea versurilor mele seamănă leit cu cea a oamenilor care vin să îl pipăie să îl adulmece să îl fotografieze ca și cum ar fi ceva de necrezut care se scrie singur în zgomotul general al pașilor sunt prima și a doua zi din toate […]
întreaga sinteză a zilei zidită spre centrul pământului ca o pacoste și pentru că din sfârcurile ei picura încă urletul laptelui am decis să construiesc în picioarele fotoliului de unde se întâmplau toate relele un fel de arc de triumf care să zdrobească umbra acestui somn de coșmar atunci Clarisse a început să citească cu […]
sincer să fiu nu știu ce faceți voi atunci când vreți să faceți dar în lumină eu risc întunericul și florile în cruce se prescriu unui țel mult mai mare decât cele unsprezece guri ale furiei pe care tot voi le prefaceți într-o pudră a mângâierii
corăbii lihnite de foame își devorează mateloții închiși în frânghii tu ștergi beregata lamei cu un tricou ud și strigi să se oprească nimicul din nimic dar aici e un loc de groază unde frunzele defilează pe străzi cu verdele în flăcări naufragiile se pornesc nebunește să plouă cu vii și morți lumânările cad aprinse […]
prin sângele tău care picura ca un viciu în spatele ușii atinse de moarte un cântec mișto se tolănise la intrarea în cerc tu te recomandai îngeroaică iar eu ștergeam cuvintele voastre pierdute cu o cârpă aproape udă din calendar dar zilnic îți tai bandajele și ceri apă mașinilor de pompieri care trec prin același […]
pentru că am ales să fiu comunistul autohton dornic să zguduie cuiul crescut de jur împrejurul cărnii mai ales că mă rog prea puțin și rugăciunile mele sunt prea mici să învețe credința că adevărul este aici printre noi și nu sus printre ei de acolo ești doar privit ca un fel de jumătate care […]
