este ziua când își sărbătorește singurătatea cu singurătate și e liniște în trupul lui și încep frunzele să îl nască într-un scenariu cumplit cu rădăcini acoperite de piele și chip

aproape la fel cum te desparți de o haină veche în care anii și-au pecetluit cicatricele pe lângă cusături   dar o voi invita la un joc de cărți pe marginea avalanșei de unde poate o să-i fie frică să rostească cuvintele care produc adâncul și chiar o să ruginească din mâinile ei un amurg […]

să fie înghițită până la capăt de iubirea bărbatului care a incendiat calul troian dintr-o singură privire de ciclop   ea îmbracă hainele răului atunci când pleacă să mănânce zilele răstigniților se întinde și începe să toarcă o ploaie îngrozitoare iar în tot acest timp bărbații își ascund speriați chipurile în cearșafuri până îi trece […]

cu fierbințeala gurilor care nu se mai opreau din gesturi ce lucruri mărunte alergau prin imaginația viermilor abia instalați prin capilare și cât de mult puțin trebuie să îndure un trup până se transformă în pustiu de aici și numai de aici încep vrăbiile să își îndese cuiburile în orbite

atunci când își împarte trupul între prânz și cină vin să îi spun că nu mai este necesar să își arunce în abisul traheii frica mărului copt să simtă doar febra fructului cum se instaurează în lungul drum al înghițirii apoi să facă țăndări toată iubirea igienică care a pus stăpânire pe el cu demența […]

mă așez lângă peretele neted al stâncii și caut imperfecțiuni anxioase în sălbăticia pietrei din când în când femeile nu mă mai caută cu pumnii se sprijină de lumina ochilor mei și vomită inimi sau preferă să îmi lase sms-uri obscene pe sub ușă în speranța că vreo propoziție tot o să ajungă să mă […]

să ne confecționam picioare din curajul altora și să ne îndrăgostim de fugă apoi ne putem trimite oricând bilețele pe sub pleoapele întredeschise   oricum nu reușește să ni le citească nimeni  

în căutarea unui alt pat care să îmi lase gust amar pe piele cuvintele mele aveau atâtea riduri încât deveniseră aproape de nerecunoscut   oare cum o să se comporte lumea dacă toate întrebările s-ar sinucide?

ar vrea să spună ceva și nu poate are gura bătută în cuie de cea care așteaptă să tacă toți bărbații de pe malul stâng al minții ei unde bărcile nu se opresc niciodată din viață dar nenăscutul roșu nici măcar nu știe ce înseamnă să stea ce înseamnă să curgă stă profund indiferent în […]

oamenii se apleacă să își privească picioarele cum cresc alte picioare pentru lungul drum prin singurătate numai orizontul meu era blând atunci când se surpa într-o pisică rătăcitoare care venea în fiecare seară să se tolănească pe oasele mele și să plângă   dar eu știu cel mai bine că fiecare om se duce în […]

al batistei albe căzute dintr-un moment de domnișoară nu își prind la butonieră amintirile lor cu femei care au născut bărbați credincioși sunt doar rugăciuni ruginite în bibliile alea pe care le poartă după ei doar așa pentru a obliga ușile să nu se închidă în spatele genunchilor de insectă   din zâmbetul ridicol al […]

atunci când își întind palmele îngerului care îi transformă în statui   dar acum fiecare gest este doar un arsenal al deliciilor pietre transformate în mănăstiri să adăpostească zâmbetul celor plecați în șuturi extraordinare dintre cei vii

iar chipul îngrozit de pustiu după ce viermii și-au făcut treaba și-a dezlegat oasele înaintea pământului ca un fel de închinare adusă morții dar te rugăm: lasă-ne să aruncăm hainele negre afară din noi și îți promitem că nu vom uita niciodată cum se ofilesc florile după ce au fost dăruite

să urce prin pereți ca un condens al bunelor moravuri privilegiile sale de acoperitor   la mine e mai complicat de fiecare dată când deschid gura îmi țâșnește o pasăre care apoi se aruncă prin umărul meu drept sau stâng dacă în primul nu încape și începe să sape cu ghearele un fel de ușă […]

cutremurând sintagma   s-ar confesa canalia dar nu poate ca noi toți să își deslușească genunchii de aripi așa că preferă să deschidă fereastra și să se învinuiască de singurătate înaintea golului care urmează să îl țină în brațe  

dintre direct și indirect mi-a ajuns în inimă ca un bumerang al bunelor moravuri și să vezi minune a început să bată mai sârguincios în spatele lacrimilor până am simțit coastele zdrobindu-se în largul pieptului și am văzut-o evadând

în care mi-am îngropat zilele a înflorit

Eu sunt un om care judecă cel mai bine atunci când nu judecă.

încât îmi aud oasele pocnind de fericire prin toate crâșmele unde mă condamnă unii și alții să mor din când în când sunt un tânăr cu frâiele în mână care aleargă pe străzi vântul doar așa să îl prindă în pumni și să îl zdrobească ca pe un gândac în care o altă fericire își […]

alături de o chelneriță bătrână care nu își mai alăptează de mult dumnezeii nici măcar paharele sparte ale ultimilor clienți mă îndeamnă să cred că încep să fiu timpul pierdut al cuiva în fiecare zi alerg să prind palme să le ghicesc viitorul pentru o sticlă de vodcă ieftină care să îmi țină loc de […]

îmi asum vina ta atunci când traversezi pe interzis culoarea roșu pentru că nu știu exact cum este să fi un tânăr din sângele căruia va curge sânge în locul tău

până când propriul tău dezastru te ajunge din urmă să te bată prietenește pe umăr

dragostea mea este un declin unde fiecare femeie care m-a iubit își duce singură crucea printr-un bărbat desculț venit la capătul rugăciunii doar așa să spargă ceva din privirile ei aruncate la pământ în semnul crucii dar ce viu imediat ce trotuar de călcat în bernă a început să fie chipul meu pe care tu […]

cu mâinile blocate într-o lesă încolăcită de jur împrejurul unui tango nu are niciun nume e doar o femeie cu un respir și o inimă de talie grea care bate cuie în pereții acvariului unde se adună bărbații la cină femeia care dăruiește o fereastră dintr-un câine negru nu a umblat niciodată mai mult de […]