și gura mea continua să existe într-o lume fără silabe tu ai ajuns la concluzia că ar trebui să stingem toate luminile de pe hol pentru ca eu să alunec mult mai ușor prin visul ăsta nou-nouț adăugat în coma mea de un zeu proaspăt trezit din fereastra deschisă cu toate astea deși eu eram […]

îmbrăcate în rochii și țipăt eu dorm acoperit și în somnul meu aud pielea femeii zvârcolindu-se pe sub pietre chiar acolo în mijlocul infernal al tuturor lucrurilor pe care de altfel nu le-a auzit niciodată sălbăticindu-se din cauza asta abia aștept să vină noaptea să înjur necontenit toți oamenii prin care am umblat într-un vis […]

că ar vrea să simtă frigul fructului rostogolindu-se în trup ca un pod peste polul nord strigă și din strigătul ei aș putea  da naștere unui poem îmblânzit sau unui cuvânt scuipat prin țeava puștii strigă în palme mormântul unui alt mormânt să aibă gură să aibă tăcere să aibă somnul atât de copt încât […]

voi planta copaci în haite pe care am să-i stropesc cu râsul meu isteric de bărbat cu ochii mâinile și picioarele sfâșiate până la ecou   când o să mi se înroșească gura de pământ tu vei deschide cu un vârf de cuțit privirea poetului și o vei spăla de crengi ca o femeie întoarsă […]

îmbrăcată într-o haltă aștepți să treacă oamenii prin tine în drumul lor spre așteptare și trenuri vin să dispară și trenuri vin și trenuri își scutură penele de păun în oamenii care vin să își petreacă într-o sămânță de copil obrajii ruginiți și vagoanele de marfă au înflorit zăpezile din pernă somnul tău femeie (și […]

lacrima mea este doar un măr copt

o insulă! da? da! bun și unde este insula pe acest lac? aici sunt doar trestii și apă dulce domnule ei hai termină tu chiar nu auzi ce ne spune cochilia scoicii de femeie? acolo este dușmanul inamicul plebea de ucis acoloooo acolo vom trimite săbiile să ucidă trestia să interzică păsările din regat să […]

să sufle în lumânările aprinse la pervaz de mâinile unor copii obraznici iar apoi să lovească din senin în zâmbetele lor roase până la capăt de un secol îndopat cu pastile care nu regretă nimic din viitorul semeț al unui trecut îngropat într-un ocean de degete   e un întuneric ca oricare altul pe care […]

în pieptul doamnei a fost o inimă a unui poet dezgropat din fericirea lui de câteva etaje și adus să împroaște viul său ros până la rădăcină de cuvinte inimaginabile în carnea neînviată a femeii   apoi a venit dumnezeul becurilor aprinse și s-a făcut o lumină de nedescris în ochii doamnei  

venit să îmi acopere inima cu uitare și numai după asta roșul din alb o să se risipească pe o foaie dictando ca un fel de trup   Fotografie realizată cu HUAWEI P9    

o să plouă înăuntrul trupului și apa aia imensă care se revarsă îmi va dilua sângele până se transformă în lacrimi și lacrimile alea vor atârna din cavă ca niște struguri copți în ochii copilului și vor începe curând să înflorească într-un cârd de fluturi care se repetă la nesfîrșit       Fotografie realizată […]

ale unui cuvânt bărbat nu este chiar o plimbare obișnuită pentru că este foarte greu să umbli printr-un morman de revolte acoperite de momente imense de umbră și plâns

sunt cele mai frumoase femei a început să mă consume din capul oaselor până în mirările șobolanilor care așteptau lihniți lângă picioarele canapelei să mă opresc odată din acest trup   am să fac liniște cine știe poate vor și ei din umbra mea să adoarmă    

să vii pentru câteva minute și să privești cârpa îmbibată cu oțet din care picură liniștită o lumînare        

din mijlocul pâinii au început să se audă ochii grâului cerșind o gură de aer și nici acum nu știu ce căutam acolo plutind într-o nepăsare imensă lângă coaja fructului   ceea ce știu este că în fiecare zi trebuie să mă ridic din pat și să aprind lumina pentru că nu este suficient doar […]

îmbrăcată în haine suficient de puține încât să îți atârne din trup frumusețea este singurul și cel mai citeț lucru pe care o femeie cum ești tu îl poate face în noaptea acestei propoziții de care mă sprijin cu toate cele 38 de lumânări aprinse   ahhh și ce gust are trupul unei femei prin […]

atunci când trec pe lângă vitrine la ore incerte știind că ceea ce văd dincolo îmi va intra sub piele otrăvindu-mă   dar eu merg spre sfârșitul lumii să apun din tot pieptul meu viitorul cadavru peste care se cațără în luptă păsările să-i ciugulească ochii și în felul acesta privirea acelui trup mort să […]

pe unde urc și cobor trepte înregistrate pe bandă dar voi schimba ce a mai rămas din imaginea asta cu o lovitură de pumnal primită în dar de la o femeie frumoasă apoi mă voi lăsa vărsat în mijlocul străzii iar pașii oamenilor îmi vor amesteca trupul în așa hal încât nimeni nu o să […]

mi-a acoperit mințile cu miile ei de secunde

ca și un câine care se abandonează în voia lanțului doar așa pentru a bucura chipul stăpânului său tu îți vei bucura omul dintre ramurile copacului îl vei zbura sau îl vei adormi totuna pentru că din tine încep ecourile să bată în retragere din carnea ta își confecționează cei fără lume îmbrăcămintea din pașii […]

și să ne înjure cu frigul lui alb până ne simțim amândoi buzele pline de cuvinte care tac infernal și ning

până se transformă într-un măr pe care îl port închis în gât în fiecare zi

nu ai vrea să te desprinzi în mine așa cum mai fac uneori ușile rotative atunci când trecem prin ele spre altceva care întârzie?

pe care tu îl pieptăni în vis de parcă este un om și nu o grămadă de clădiri care întârzie în echilibru știu dacă s-ar putea ai stinge chiar și lumina zilei în urma mea însă preferi să îmi pot enumera rugămințile la fel de bine cum tu îți deschei nasturii de la gât în […]

eu sunt un bărbat bine ancorat într-un cui de lemn bătut până i se vede sângele cum urlă femeile în durerile facerii și ce dacă încap pe mâna oricărei romanțe de mâna a doua blondă să fie de băut și rece

și în burta ei am reușit să număr toate împușcăturile care puteau atât de bine să treacă prin numărătoarea lor inversă ferestrele de unde curat se făceau lacrimile să curgă

să își spele mâinile de atâta întuneric îngropat pe sub unghii oamenii sunt înfometați după înmormântări așa că își spun tatăl nostru își freacă credința de pânza care le acoperă pieptul și se grăbesc să prindă cel puțin felul doi și o coajă de pâine

un glonț pe care îl dai cu fruntea de perete până își devine împușcătură nu este un metal obișnuit cu poruncile ci un lucru pe care îl rogi să îți intre în tâmplă ca o reîntoarcere acasă

despre blocuri turn și tocuri mă epuiza eu sunt o fire deschisă incendiilor dramelor înfiorătoare petrecute în subsolurile naufragiate prin vremea asta mizerabilă unde singurele conștiințe sunt șobolanii veniți să asculte cum toate nemulțumirile mele se apropie liniștite de podea și mor