carnea mărului nu simte nevoia

să vadă cum i se dărâmă
căldura fructului într-o mulțime
îi pasă mult prea puțin
dacă cel lăsat în urmă
înghite sau nu pielea cercului
pentru a deveni o alegere mai bună

totul se rezumă la devastatorul sfârșit al sfârșitului
acel somn groaznic în care suntem îndemnați
pentru a ne părăsi barbariile
și divinitatea tristeții

dar într-un imens naufragiu al detaliului
nici măcar obrazul laptelui
nu ne mai poate salva
din încercarea de a fi noi
umbra unei umbre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*