cu apă rece nu mă uita
sunt vocea din capul tău
care aplaudă depărtarea

așa că dacă vrei să cobori atât de mult încât
să nu îți mai recunoști degetele de la picioare
te rog coboară
coboară până când sângele începe să te înjure
ca un diavol închis între cei patru pereți
ai venei
coboară și din coborârea ta lumea să tragă clopotele
în numele lor
să aprindă incendii
și să te jelească de viu
coboară înfiorător de adânc
atât de adânc încât
atunci când vrei să îți aprinzi o țigară
să nu te mai recunoască nimeni
nici măcar lumina aia care arde
la capătul ei

abia în acel moment din tine nu o să mai rămână
nici un eu