și altcineva trage sforile de urechi ca pe un reproș

la adresa propriului tău corp dispărut

realizezi că lumea poate oricând să îți încapă în mănuși

plină de bale și atunci

mai mult ca sigur din creierul tău vor fugi mulți

în drumul lor drept ca o lumânare aprinsă

prin deșertul elocvent al oamenilor încălțați

cu pașii altor oameni pași