mârâi și din mârâitul meu nu înseamnă niciun câine

domnule dragă doamnă

nu știu ce sunt

un loc

un moment

sau un bărbat în care poți să auzi

strigătele celor înecați

nu știu și nu știe nimeni cum ai putea să mă salvezi

din statuia în care am adormit

tot ceea ce s-a întâmplat până în clipa asta a fost doar

reinventarea iubitei mele dintr-un pygmalion care a naufragiat

într-un umăr de unde încep saloanele să își exprime albul

până la delirul halatului trecut prin trupul îngropat în pastile și acuzații

care au umplut pereții de sânge și inimaginabil de zdrobitoare

păsări

(ce nebunie în cuvântul ăsta)

cânt și din cântatul meu nu te întâmpină nicio voce

domnule dragă doamnă atunci când nu știu cât sunt

cânt și din vocea mea nu înseamnă nicio muzică

acest urlat în larg și în lat

cutremur de cutreierat întreg pământul

pentru că domnule dragă doamnă

sunt și nu sunt

un bărbat de încălțat pentru a traversa coridoarele astea murdare

pe unde toate chipurile vin lovindu-se de pereți

cu umbra lor multă