cu un os între dinți

în speranța că voi atinge toate rotațiile posibile și imposibile

că voi învârti becul până împroașcă toată încăperea

cu lumina aia albă de dumnezeu canin

și nu o să-mi mai simt nici stomacul încărcat de fluturi

care vor să eclozeze de fericire

nici capul plin de proaste dezbrăcate

care vor să se iubească cu jumătatea mea vie

și ridicată ca o avalanșă de plăceri precaute

pur și simplu voi deveni un cuvânt care urcă prin pereți

ca un popor de viermi printr-o rugăminte moartă